monmec

is marius parghel

able

as it was on yahoo360 – 09/30/2006 11:12 am + later edit for DoR

 

Able….able to….hable? A..hable con ella – nu, nu, nu …E ceva pe aici pe undeva dar nu chiar aşa. Am să vorbesc despre câteva lucruri care mă sâcâie de ceva vreme.

Pornim după cum se vede mai sus de la –able- şi mai ales -able to-; e vorba despre ce facem noi, doi, trei, ei …noi! Ce facem în sensul că, ce suntem în stare să facem, abilităţi – da, ăsta ar fi cuvântul. Începem aşa: acum ceva vreme aflam că soră-mea (cu un an mai mica decât mine – puţin relevant) face şcoala de şoferi şi mă gândeam…she will be -able to- drive. Apoi am vorbit cu ea şi mi-a spus că şi-a luat examenul ăla – she IS -able to- drive!

Ştiu ca e lung ce scriu aici şi nici măcar nu am ajun la ce voiam(încă), dar oricum asta e pentru mine şi poate pentru doi ce se rătăcesc (salut Radu!)

Pe de altă parte eu, I am not -able to- drive…nici nu m-am gândit la asta prea mult, nu mă prea interesează. Şi atunci, mă întreb…ce fac eu cu –able- asta ? (mă tot uitam cum fâlfaie cursorul pe monitor dupa “asta”). I am able to stare at things! Bullshit!

Am pornit de la comparaţia asta eu/soră-mea şi mă gândeam ce stiluri de viaţa diferite avem: ea căsătorită, workin’, no kids (nu erau în plan înainte de permisul de conducere ) / eu nu, nu căsătorit – asta zic!, hai hui în Timişoara, workin’ or something like that, no kids.

La dracu! Parcă trebuia să fie o diferenta! O iau de la capat: ea, vrea masina / eu vreau bmx (there you go!). She is “able to” drive / eu pot să jonglez cu trei mingi (okay, şi Luc poate dar, am învăţat amandoi în acelaşi timp) Ea are o casa a ei (la care plăteşte rate, dar e a ei) – she is “able to” say that / eu pot să cobor cu 45 km/h pe teren accidentat călare pe o bicicletă (nu s-a mai întâmplat de ceva vreme dar ştiu că pot). Nişte oameni ştiu (are -able to-) să piloteze avioane, alţii pot să sculpteze (am lăsat-o pe soră-mea niţel în urmă) / eu nu ştiu cât de bun sunt în pat (stau prost la capitolul comparaţii şi asta ţine putin şi de ”hable”). Luc poate să cânte la chitară – chiar bine ! (sper că deja v-aţi obişnuit cu acel -able- e prezent peste tot) / eu pot să ţin minte nume de actori şi filme. Andrasko poate să bea cinci beri (poate şi mai mult) /eu pot să dau cu frisbee bine. Nenea ăla din Franţa, poate să se caţere pe clădiri mari / eu pot să stau în cap şi nu pot să cânt bine mereu (Luc ar zice că niciodată – asta nu mă opreşte să o fac) şi măcar pot să dansez (nu sunt aritmic) cât de cât şi ştiu să fac şi o fotografie aşa cum vreau (I am able to operate a camera) şi sunt -able- să iubesc (chiar dacă partea cu “hable” de aici e mai grea) şi pot să fac şi ceai la noi acasă (am tot ce-mi trebuie şi am învaţat câte ceva despre ceaiuri). Unchiul meu a lucrat la Opera şi ştie să facă o pereche de poante / eu nu mai pot să merg cu bicicleta mea care arăta ca un NYC Taxi, de vreme ce mi-au furat-o acum trei săptămani.

Sunt în stare să fac multe lucruri care pentru mine sunt importante şi pentru altcineva nu sunt, sau sunt banale, sau sunt greu de făcut. Vreau să învat să înot (da, nu ştiu!), să jonglez mai bine (cât mi-am dorit asta), să citesc Quijote, să mai stau aici, să nu iau viata în serios, să îi pup pe ai mei, să ciupesc pe cineva, să mă spal pe dinţi, să spun “te iubesc” mai repede, fară să se surpe nimic, să fac ce ei nu au de gând să facă niciodată.

Faceţi şi voi ce e important pentru voi, chiar dacă vă ia mai mult timp, nu contează! E al naibii de bine când ajungeţi acolo!

Mă duc să mă spal pe dinţi…