coloana sonora a unei zile obisnuite

as it was on yahoo360 03/14/2007 12:48 pm (Student Fun, martie 2007)

 

Te trezeşti, geamul e închis şi dramul de lumină ce pătrunde pe lângă draperia portocalie (antidepresivă) nu-ţi spune mare lucru despre ce e afară. Nu vrei să ştii, poate să ningă, poate să plouă, poate că e soare – oricum, nu-ţi pasă! Eşti încă în pat şi e devreme. Dacă ai fi acasă, ai porni cd-playerul, ai ajunge pană la piesa 7 şi Can’t Stop te-ar ridica din pat. Dar nu eşti acasă şi cd-ul cu Red Hot Chili Peppers e departe pe un raft. Poate că eşti la cămin şi atunci poţi să porneşti radioul dar, cu o clipa înainte să-l porneşti te-ai gândi la scena din Groundhog Day şi parca nu vrei să auzi I Got You Babe. Zâmbeşti! Bill Murray e de vină…cum ar fi să ai cât timp ai vrea tu ca să înveţi să cânţi la pian? Nu, radio nu e o soluţie acum, şi în plus de asta la radio mereu vorbeşte cineva.

Daca ar fi duminică te-ai simţi ca în piesele lui Jack Johnson şi ai cânta cu el Can’t You See That It is Rraining, Ain’t No Need to Go Outside şi ai visa la Banana Pancakes. Ce zi ai vrea să fie? Eşti îndrăgostit? Am înteles că vinerea ar fi ziua cea mai bună pentru asta. Filmele te-au obişnuit prost, într-un film întotdeauna auzi piesele care se potrivesc cel mai bine cu situaţia. De soundtrack-ul vieţii tale cine se ocupă?

Te întinzi şi porneşti computerul. În zecile de foldere aşezate în ordine alfabetică trebuie să găseşti ceva să se potrivească cu dispoziţia ta. Găseşti Frusciante (varianta acustică Shadows Collide with People) şi te gândeşti că bine a făcut că a scos câteva albume singur; Carvel te prinde şi pleci usor spre baie. Te uiţi în oglinda şi ştii că în fiecare dimineaţă de când ai ascultat For Reasons Unknown de la The Killers, te priveşti cu alţi ochi, poate mai atent. Te întrebi când oare o să te trezeşti şi o să ajungi să nu te mai recunoşti. Te întorci din baie şi Modest Mouse îţi spune că You’ll Float On Okay. Peste câteva momente auzi pâinea sărind din toaster şi deja te simţi mai bine. Te îmbraci pe acordurile din Auberge şi te amuzi la gândul că Adevărul din lumea lui Chris Rea este un bărbat scăpat parcă de la circ, cu chelie şi pelerină.

Îţi aduni lucrurile care-ţi trebuiesc peste zi şi te pregăteşti să ieşi. Verifici bateria playerului şi iţi pui căştile fie ele mici şi albe, fie ele mari şi negre. De multă vreme nu mai poţi ieşi pe stradă fară să nu asculţi ceva, e zgomot pe stradă şi dacă nu ai căştile pe sau în urechi ţi se pare că toate sunetele sunt amplificate. Aşadar porneşti, nu e soare dar You Don’t Need The Sun to Shine to Make You Smile! Butonezi şi ajungi la You Oughta Know şi te simţi mai puternic. Toată lumea ştie că ăsta a fost cel mai inspirat album al lui Alanis. Ajungi la Hand In My Pocket şi versurile se potrivesc ca o mănusă. Îţi vine să ţopăi pe trotuar. În schimb, mergi pe bordură ţinându-ţi echilibrul cu mâinile întinse într-o parte şi-n alta. Ajungi la Dream Sequence #1 şi Deus te întreabă dacă eşti ok…îţi pare rău că i-ai pierdut la Sziget. Indie rock-ul incepe să răzbească şi dacă ne gândim că Arctic Monkeys s-au lansat pe internet şi au ajuns ca anul ăsta să ia Best British Group, nu e rău deloc.

Începe să plouă uşor şi te întrebi dacă nu cumva iar te urmareşte norul ăla mic doar pe tine. Dacă ai fi în videoclipul lui David Gray ai primi o hartă. O hartă către ce? De câte ori te-ai întrebat asta? Se pare că şi ceilalţi au norii lor mici! Zăreşti 42-ul, alergi şi urci. Sigur nu e controlor, plouă! Eşti ud şi te gândeşti cât de bine era acasă. You’re Just a Slob Like One of Us, Just a Stranger in a Bus.

Te îndrepţi către un loc mai bun şi dai ochii cu ea, sau cu el. A trecut ceva vreme de când v-aţi despărţit. Îţi scoţi căştile şi în cap îţi răsună If This is Public Transportation, What Are You Doing Here?, – Nails in The Road de la Pretenders e perfectă pentru scena asta. Oricine se ocupă de coloana ta sonoră, are datoria să pună piesa asta! Nu vrei să vorbeşti. Asta ţi-ar aduce aminte de vremuri trecute, de momentele când ascultai Nine Inch Nails cu lumina stinsă. Cobori în urmatoarea staţie şi îţi continui drumul pe jos.

Ajungi la scoală şi schimbi câteva vorbe cu doi colegi despre cursul la care nu ai ajuns ieri. Primele două cursuri nu sunt cine ştie ce dar apoi vine un curs pe care nu vrei să-l ratezi de data asta şi stai în geam uitându-te afara cum plouă. Ai prefera să fii în parc să hrăneşti porumbei şi să cânţi All The People/ So Many People/ And They All Go/ Hand In Hand/ Hand In Hand Through Their Parklife, dar afară plouă şi porumbeii sunt ascunşi prin podurile clădirilor din centru.

Cursurile au trecut cu tot cu scurtele pauze. Ai avut timp să-ţi bei cafeaua şi poate chiar să şi fumezi. Sau încerci să te laşi de fumat? Nu-ţi prea plac pauzele la scoală şi d-aia fie stai afară pe trepte şi citeşti, fie stai la geam cu muzica ta. Why Does It Always Rain on Me? Toată lumea a minţit când avea 17 ani! Atunci vara era cald, iarna era bine şi lumea era mare! Nu E Nimeni Să Nu Vrea Să Aiba 17 Ani zice nenea cu barbă, cum îi spune Radu lui Andrieş. Măcar nu mai plouă! Porneşti spre locul unde ar trebui să te vezi cu foştii colegi de cameră. E deja seară şi în căşti auzi că Totul E Minunat…Perfect şi îţi aduci aminte că lui Artanu nu îi stătea rău cu plete la ultimul concert Timpuri Noi. Zâmbeşti din nou şi mergi mai departe. Dacă ar fi vineri seara sau sâmbătă, aţi putea merge să dansaţi pe acorduri de brit pop şi ai putea cere să se pună Morrissey, Franz Ferdinand sau poate Beatsteaks. Discuţi cu Victor şi cu Mara despre filmul ce va fi proiectat miercuri la cinematecă şi curând trebuie să plecaţi, e luni şi se închide devreme oriunde ai fi. În mod normal te-ai întoarce cu ei la cămin, dar acuma nu mai aveţi acelaşi drum. N-are rost să iei taxi până acasă. Black Capricorn Day te pune în mişcare şi te bucuri totuşi că nu ai pe nimeni în spate care să te urmărească.

Acasă Tudor nu a ajuns de mult de la repetiţie şi se uită la videoclipurile lui Jonathan Glazer cu un bol mare de ceai în mână. Îţi iei o felie de pizza din frigider şi vorbiţi despre cum a trecut ziua. Abia a început săptamâna asta şi adormi pe jumătate îmbrăcat în timp ce Thom Yorke rămâne suspendat în aer.