la radio se-anunta ploi

as it was on yahoo360 10/02/2007 11:27 am (Student Fun, octombrie 2007)

 

Hey, heard you read another book
Should I take another look
Who am I
Without you

Arunci bagajele în portbagaj şi te aşezi pe bancheta din spate, în stânga. Spui adresa şi taxiul porneşte. E dimineată şi la radio Plain White T’s o întreabă pe Delilah cum e în New York şi iţi aduci aminte cine a plecat şi cine nu mai vine anul ăsta. Lucrurile s-au schimbat puţin, dar nu destul, încă mai recunoşti decorurile. Ai nevoie doar de puţin timp ca să-ţi intri în ritm. Aşa începe toamna asta. Ajungi la destinaţie şi din camera vecină se aud The White Stripes cu noua piesă You don’t know what love is şi iţi dai seama că Mihnea a lăsat calculatorul deschis când a plecat la cursuri. Zâmbeşti şi te gândeşti la ce zicea Jack White în Coffee and Cigarettes: Nikola Tesla percived the earth as a conductor of acoustical resonance. Îţi bei cafeaua şi îţi închipui că ar putea fi şampanie. Ieşi pe balcon şi fumezi ultima ţigară din pachet. Vezi un panou publicitar la un nou model al unui constructor japonez şi citeşti : Un nou început. Înapoi în cameră Block Party is Hunting for witches şi camera arată ca în videoclipul celor de la The Maccabees – First Love, sunt o mulţime de lucruri mărunte împrastiate peste tot. Ridici câteva pe rând şi le studiezi – reţin atatea amintiri. Aşa e de fiecare dată la început!

Ieşi afară, te aşezi pe jos, desenezi cu cretă în jurul tău şi stai acolo să te gândeşti cum a trecut vara asta. Te-ai bucurat pe acorduri pline de culoare alături de Gogol Bordelo. Ţi-ai primit lecţia de Surf Culture de la Incubus. Ai cântat Sympathy for the Devil cu preistoricii – cum spunea Emet – de la Rolling Stones. Ai intrat în politică alături de Tori Amos cu recentul American Doll Posse. Ai văzut câteva din trupele tinere de pe la noi care se feresc să fie încadrate la Indie Rock – şi pe bună dreptate. Ai aflat că Persona pregătesc un album şi îi astepţi cu nerăbdare. Poate că ai ajuns şi la Sziget şi ai văzut că lui Damon Albarn îi merge numai bine după Blur şi Gorrilaz în The Good, The Bad & The Queen. Îţi pare rău că nu l-ai vazut pe Chris Cornell (probleme cu corzile vocale) care s-a îndepărtat de ce cânta cu Audioslave mergând înapoi spre Soundgarden şi e deja la al doilea album solo pe care găsim aceeaşi voce distinctă.

Mai nou, din ce în ce mai mulţi solişti ai unor trupe deja consacrate se lanseză solo. Ştii despre Dolores O’Riordan – Are Yoy Listening sau Nina Persson de la The Cardigans cu poiectul A Camp, care pe lângă asta a mai colaborat şi cu cei de la Manic Street Preachers la piesa Your Love Alone Is Not Enough.

O altă tendinţă observată este cea de reunire a trupelor despărţite odinioară, şi aici cea mai mare surpriză ne-o fac Richard Ashcroft şi Nick McCabe după ce in 1999 ai fi crezut ca nu o să mai auzi vreodată The Verve.

Mai voiai şi altceva?

Sigur, voiai să ajungi la Belgrad la Red Hot Chili Peppers (te-a împiedicat viza care exista atunci). Încă îţi doreşti un concert Jamiroquai în felul celui de la Verona şi dacă nu, pană una alta ai vrea să-i auzi mai mult pe unde ieşi.

Încă mai visezi să-i vezi pe o scenă în România, pe baieţii buni de la Travis sau pe cei răi de la Eels sau Foo Fighters care sunt explozivi în noul single The Pretender.

Luna asta poţi vedea Muse despre care se spune că ar fi cea mai spectaculoasă trupă live a momentului, Bonobo la care sigur merg Mara şi Victor, Pet Shop Boys pe care îi asculţi din clasa a VI-a, Black Eyed Peas şi de ce nu, şi pe Beyonce şi te gândeşti chiar la următorul turneu de promovare al celui de-al doilea album al lui Dave Gahan – Hourglass (ceva mai apropiat de sound-ul Depeche Mode, spune el).

Nu ştii cât timp ai stat întins aşa. Deschizi ochii şi o vezi pe ea…

So that’s how you found me
Rain falling around me
Lookin’ down at a worm
With a long way to go
And the traffic was hissing by
And I was homesick
And I was high.