monmec

is marius parghel

it’s a lonely Saturday night

as it was on yahoo360 01/04/2009 1:38 am

 

bentbike

- my body is a temple…
-well, now it’s an amusement park!

cu toate ca e un schimb de replici simpatic din hellboy II, nu pot sa nu ma gandesc la mine putin. in mod normal ma impac destul de bine cu singuratatea mea si sunt putin mandru de asta, dar…e ca si cum: vreau sa am spatiul meu, dar numai cand am nevoie de el. that’s a little selfish, I could hear someone say…

aaaaa, un alt inceput de an! iara nu am urcat pe mateias pe 1 ianuarie si asta nici macar nu mai e important; am trecut iar singur in anul asta, desi Mary a dormit la mine in pat; am pornit cu o suta de temeri si ganduri, desi am reusit sa las alte cateva sute anului trecut.

a fost putin ciudat ca dupa ce mi-am reasezat cartile, cd-urile si dvd-urile pe calalalt dulap mi-am dat seama cat de mult seamana cu cladirile din New York. am fost atat de aproape de al intalni pe Paul Auster si ma tot gandesc la ce mi-am spus pe Empire State Buiding. inca n-am renuntat la ideea de al intalni pe omul asta. pentru mine asta nu inseamna decat ca trebuie sa mai ajung o data acolo. nu imi pasa cum e pentru altii sau daca alea au fost doar niste vorbe de incurajare, dar pentru mine New York-ul chiar a fost orasul unde m-am redescoperit asa cum n-am facut-o niciunde. atat de mult si de diferit incat nici nu am reusit sa vorbesc cu cineva de acasa despre asta.

nothing’s repeating every monday -thank you John!

expoxitia cu Smoke trebuia pusa inainte de craciun undeva, dar eu nici nu am developat al doilea film iar pe primul nu-l mai am scanat. s-ar putea sa am posibilitatea sa o fac in februarie dar nu cred ca vreau. nu ar fi drept fata de promisiunea pe care mi-am facut-o.

vreau in schimb sa arat catorva persoane cum am vazut eu un oras care te poate surprinde la orice pas.

am fumat prea mult zilele astea dar am vazut filme pe care aveam datoria sa le vad de un an. am mancat si am dormit mai bine dar am citit mai putin. mi-am rearanjat camera dar inca mi-e frica sa zic ce simt. am pierdut persoane dragi dar incerc sa petrec timp cu prietenii pe care s-ar putea sa-i pierd.

Don’t bring it around I’ve reached for that
Once it is found it turns its back

dar apoi ma gandesc ca totul e prea frumos ca sa nu mergi mai departe si cu toate ca asta suna ca un cliseu, daca ii dai putin timp de gandire te poate duce mai departe.

depre ce o sa fie anul asta? aici e frumusetea, nu-mi ramane decat sa descopar tot ce are sa aduca si sa sper ca peste un an o sa fiu cel putin la fel de impacat cu ce am facut intre timp.

For changing lines
I’ve got no time tonight
In these times the wind surpasses the tide
when the wake up’s hard to find
Dreams make up for your life

the loneliness of the long distance runner – este cumva un semn? foarte probabil ca da!

dar conteaza la fel de mult ca si urmatoarea scriere pe care o s-o citesc; pas cu pas devin ceea ce sunt…

coloana sonora: albumul curtains – john frusciante (33:48)